Injectiile cu Avastin in oftalmologie- indicații si contraindicații

Avastinul (denumire comercială a substanței numite Bevacizumab) este un anticorp monoclonal umanizat împotriva factorului de creștere endotelial vascular. Acesta a fost introdus în practica oftalmologică din anul 2005, în urma unor studii desfașurate în multe spitale de renume din întreaga lume. Primul studiu international “Siguranta în administrarea intravitreana a Bevacizumabului” care a inclus inițial 70 de centre din 12 țări, raportându-se 7113 injecții administrate la 5.228 de pacienti. Mai apoi, numărul cazurilor raportate a crescut exponențial.

 

Indicațiile oftalmologice ale Avastinului

Bevacizumabul nu a fost gândit inițial pentru tratamentul bolilor oculare. Acesta a fost aprobat pe piața farmaceutică din lume, după testări și studii clinice riguroase, ca tratament în cancerul metastatic colo – rectal, în care acționează prin blocarea unei anumite substanțe (numită VEGF, adică factor de creștere endotelială vasculară) implicată în dezvoltarea vaselor de sânge de care tumora are nevoie pentru a crește. Pe lângă cancerul colo – rectal, a fost aprobat pentru tratamentul cancerului bronho – pulmonar cu celule mici, cancerului de sân metastatic și cancerului renal metastatic.

Oftalmologii s-au gandit la utilitatea Avastinului, deoarece principala cauza a vaselor nou – formate sub retina (situație care exista în anumite afecțiuni oculare) este VEGF, iar acțiunea Avastinului este anti – VEGF. Deci, practic Avastinul blochează formarea unor vase de sânge anormale, ce apare în cadrul unor afecțiuni oftalmologice, astfel contribuind la ameliorarea sau încetinirea progresiei lor.

Pe masură ce Avastin-ul a fost utilizat pe scara din ce în ce mai largă, și numărul indicațiilor oftalmologice a crescut, astfel în prezent se folosește în următoarele situații:

  • degenerescența maculară legată de vârstă – forma exudativă (cea mai frecvenă utilizare a Avastinului);
  • retinopatia diabetică proliferativă;
  • miopia forte;
  • striuri angioide;
  • inflamații corio – retiniene;
  • în unele traumatisme ocular;
  • edemul macular, refractar la alte tratamente.

 

Care sunt contraindicațiile utilizării Avastinului?

  • hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți;
  • pacientele însărcinate;
  • la pacienții cu metastaze netratate localizate în sistemul nervos central.

 

Cum se fac injecțiile oculare cu Avastin?

Utilitatea Avastin-ului NU este o certitudine; inițial, se face o evaluare oftalmologică completă și complexă a pacienților ce trebuie să includă și o tomografie în coerență optică a retinei, după care se va considera sau nu folosirea substanței. Medicul oftalmolog are datoria de a-i explica pacientului modul de acțiune al medicamentului ce urmează a se injecta intraocular, felul în care se va realiza injecția: în depline condiții de sterilitate, în blocul operator. Iar pacienții trebuie să-și dea acordul prin semarea unui consimțământ bine informat.

Tratamentul propiu zis constă în administrarea intravitreană a unei cantități foarte mici de substanță în condiții de perfectă asepsie într-o sală de operații și după o anestezie topică sau locală. Manevra este în general nedureroasă, dar puteți simți o ușoara presiune sau o mică durere la traversarea sclerei dacă acul se găsește în apropierea unui filet nervos senzitiv (care nu se observă la microscopul operator).

Pacientul va fi examinat după efectuarea manevrei la aproximativ 30 minute și apoi a doua zi. Injectiile se repetă la patru sau șase săptămâni, iar numărul acestora poate varia în funcție de evoluția cazului (se impune de obicei, minim trei injecții consecutive după care se decide continuarea sau nu a tratamentului).  Ca orice medicament sau manevră chirurgicală și acest tratament are riscuri și posibile reacții adverse.

În ceea ce privește reacțiile adverse, acestea nu trebuie confundate cu cele care apar ca urmare a administrării sistemice a medicamentului (în perfuzie), pentru că în situația utilizării intraoculare, cantitatea de medicament folosită este infinit mai mică, iar gradul de absorbție la nivelul organismului mult mai redusă. Astfel, extrem de rar pot să apară: leziuni corneene și retiniene, dezlipire de retină, cataracta, glaucom, hipotonie, hemoragie oculară sau infecție oculară (endoftalmita).

Scopul principal al tratamentului este acela de a preveni pierderile ulterioare ale acuității vizuale. Deși o parte dintre pacienți, mai ales cei cu debut recent al bolii, pot câștiga în vedere, medicamentul nu restabilește în totalitate vederea pierdută și în unele cazuri nu poate opri evoluția bolii. Rezultatele depind și de forma și vechimea bolii și de patologia asociată. Aşteptările pacienților după acest tratament trebuie să fie realiste.