Te trezești dimineața cu ochii lipiți, iritați și cu o senzație de arsură? Genele tale par încărcate de mici cruste, iar pleoapele sunt roșii și umflate? S-ar putea să te confrunți cu blefarita, o afecțiune oculară des întâlnită, dar adesea neînțeleasă.
În acest articol, vom explora cauzele, simptomele și metodele de tratament ale blefaritei, oferindu-ți informațiile necesare pentru a înțelege și gestiona această problemă supărătoare.
Ce este Blefarita
Blefarita este o boală comună a pleoapelor care poate provoca sensibilitate dureroasă și disconfort. Explicat pe scurt, ea se manifestă prin durere modică, mâncărime și arsură, roșeață și edem (cruste solzoase) de-a lungul genelor. În timp, se mai poate forma o placă lipicioasă, care cauzează pierderea genelor, înfundarea glandelor, infecții și alte complicații.
Din fericire, această boală poate fi diagnosticată foarte simplu în timpul unui examen oftalmologic urmat de câteva analize de laborator.
Tipuri de Blefarită
Blefarita poate apărea:
- în partea din față a pleoapei (blefarită anterioară) – care afectează și genele; aceasta este frecvent cauzată de bacterii (stafilococ) sau de acumularea de grăsime (seboree) asociată cu afecțiuni ale pielii precum rozaceea;
- în partea din spate a pleoapei (blefarită posterioară) – care afectează inclusiv glandele Meibomiene, care produc acea substanță uleioasă din interiorul pleoapei; din cauza aceasta, se manifestă printr-o senzație uscăciune la nivelul ochilor și apariția unor noduli roșii la nivelul pleoapelor.
Apoi, dacă ne referim la nivelul de recurență a bolii, aceasta poate fi:
- Blefarită acută: simptomele apar brusc, se dezvoltă în maxim o săptămână, dar dispar la scurt timp după tratament;
- Blefarită cronică – adică simptomele apar și dispar frecvent și pot dura de la câteva săptămâni până la câteva luni, iar tratamentul nu face decât să amelioreze situația;
Cauzele blefaritei
Blefarita este cauzată de mai mulți factori:
- igiena precară;
- alergii sezoniere;
- utilizarea excesivă a machiajului;
- infecții – bacteriene sau virale;
- infestații cu paraziți: acarieni demodex, păduchi ai genelor;
- alergii: la farduri, produse pentru curățare a feței, loțiuni etc.
- paraziți proveniți de la animalele de companie sau care se regăsesc în mediul de viață/lucru;
- substanțe toxice care ajung în contact cu pleoapa;
Simptomele blefaritei
Simptomele comune ale blefaritei includ:
- înroșirea, umflarea sau sensibilitatea dureroasă a pleoapei;
- senzație de corp străin nisipos și mâncărime;
- secreții apoase, lipicioase sau fibroase;
- senzația de arsură sau înțepătură
- lăcrimarea constantă;
- sensibilitate la lumină
- vederea încețoșată
Deși aceste simptome sunt frecvent asociate cu blefarita, este important de menționat că ele pot fi prezente și în contextul altor afecțiuni precum: conjunctivita (bacteriană, virală sau alergică), dermatita de contact, cheratită sau rozaceea oculară. De aceea, este necesară o evaluare medicală completă pentru stabilirea unui diagnostic precis.
Cum se tratează blefarita
După cum ai observat, există mai multe tipuri de blefarită. De aceea, este important de știut că tratamentul diferă în funcție de tipul acesteia.
- Pentru blefarita ulcerativă acută, adică atunci când apar răni (ulcerații) pe pleoape, se folosesc de obicei antibiotice aplicate direct pe pleoapă (sub formă de unguente sau picături) sau antivirale administrate pe cale orală sau injectabilă, care acționează în tot organismul;
- Blefarita acută nonulcerativă, adică atunci când nu există răni pe pleoape, poate fi tratată cu corticosteroizi aplicați local, sub formă de unguente sau picături. Corticosteroizii sunt medicamente care reduc inflamația;
- În cazul blefaritei cronice, adică atunci când problema persistă o perioadă lungă de timp, tratamentul depinde de cauza blefaritei.
- Dacă este vorba de o disfuncție a glandelor meibomiene (glandele care produc substanța uleioasă ce protejează ochiul), se pot folosi lacrimi artificiale, comprese calde și, uneori, antibiotice administrate pe cale orală (cum ar fi tetraciclina sau azitromicina).
- Dacă este vorba de blefarită seboreică, asociată cu mătreața, tratamentul constă în principal în igiena riguroasă a pleoapelor și lacrimi artificiale.
E important să mergi la medic pentru a primi un diagnostic corect și un tratament adecvat. Nu te trata singur, deoarece poți agrava problema!
De ce este Blefarita o boală recurentă?
Cauzele blefaritei sunt de obicei cronice. Gândește-te la blefarită ca la o buruiană care crește mereu la loc. Chiar dacă o smulgi, rădăcina rămâne acolo și, la un moment dat, va crește din nou. La fel și cu blefarita, cauzele care o provoacă (de exemplu, problemele cu glandele sebacee) sunt de durată. Faptul că blefarita reapare, chiar și după ce ai tratat-o, poate fi chiar frustrant. Din păcate, asta se întâmplă destul de des. Dar de ce?
- Natura cronică a afecțiunii
Blefarita este adesea legată de afecțiuni cronice, cum ar fi dermatita seboreică, rozaceea sau disfuncția glandelor meibomiene (MGD), care persistă în timp și necesită gestionare pe termen lung;
- Tratamentul incomplet
Mulți pacienți întrerup tratamentul odată ce simptomele se ameliorează, dar înainte ca inflamația de bază să fie complet rezolvată. Acest lucru poate permite afecțiunii să se agraveze din nou. În plus, tratarea blefaritei se referă și la rutina nemedicamentoasă, adică spălături regulate ale pleoapelor, aplicarea de comprese calde, etc. Și nerespectarea acestui regim crește riscul de recidivă.
- Rezistența la tratament
Utilizarea pe termen lung a antibioticelor sau a altor tratamente poate duce la rezistență, făcând blefarita mai greu de controlat în timp.
- Igiena deficitară a pleoapei
Igiena consecventă a pleoapei după identificarea acestei afecțiuni este esențială. Dacă nu este menținută, resturile (uleiul și bacteriile) se pot acumula în continuare, declanșând inflamația din nou și din nou.
- Colonizarea bacteriană
Creșterea excesivă a bacteriilor, în special a speciilor de Staphylococcus, poate persista în ciuda tratamentului, ducând la o inflamație recurentă.
- Supraproducția de sebum
Producția excesivă de sebum poate bloca glandele meibomiene și favoriza un mediu propice inflamației și dezvoltării microbiene.
- Condiții asociate
Afecțiunile asociate, cum ar fi sindromul ochiului uscat sau afecțiunile cutanate (de exemplu, rozaceea, eczema) necesită tratament concomitent. În caz contrar, acestea pot perpetua blefarita.
Deși blefarita nu poate fi tratată permanent, simptomele sale pot fi ușor gestionate cu măsuri zilnice de igienă a pleoapelor și medicamente, de la caz la caz.
De reținut
Așadar, gestionarea cu succes a blefaritei și minimizarea recidivei implică o rutină constantă de îngrijire a pleoapelor, ce include curățarea regulată conform recomandărilor medicului și gestionarea afecțiunilor asociate, precum rozaceea sau sindromul ochiului uscat. De asemenea, este important să acordați atenție stilului de viață, reducând expunerea la iritanți și moderând timpul petrecut în fața ecranelor. Pentru a preveni recidivele, urmați cu strictețe tratamentul prescris de medic, chiar și după ameliorarea simptomelor, și programați controale regulate la oftalmolog. Abordarea proactivă și consecventă este esențială pentru a ține blefarita sub control și a vă bucura de o vedere sănătoasă.
