Cataracta congenitală este o problemă serioasă, fiind responsabilă pentru o parte semnificativă a cazurilor de orbire la copii la nivel mondial. Este o boală destul de rară la bebeluși, dar de regulă poate fi sesizabilă din primele luni de viață. Însă există și situații în care, chiar dacă ești un părinte atent, poate nu realizezi asta. Uneori, o simplă remarcă venită din exterior de tipul „ dar copilul nu prea se uită la tine” te poate pune pe gânduri. Poate ai senzația că ceva este „diferit” la privirea lui sau observi că nu reacționează vizual așa cum te-ai aștepta. Sau poate privirea lui pare „pierdută” și nu urmărește fețele sau jucăriile și nici nu reacționează la culori sau mișcări?
Este firesc să cauți răspunsuri. Aceste prime observații sunt cruciale, pentru că o depistare timpurie poate schimba semnificativ evoluția și tratamentul cataractei congenitale.
Ce este cataracta congenitală
În general, cataracta se referă la acea zonă tulbure apărută la nivelul cristalinului ochiului (care în mod normal este transparent). De obicei, poți vedea ușor această membrană neclară, chiar și fără să mergi la oftalmolog pentru teste complicate. Dar poate ea apărea și la bebeluși sau la nou născuți? Ei bine…da! Afecțiunea poate fi prezentă încă de la naștere sau se dezvoltă în primele luni de viață. Această opacitate împiedică lumina să ajungă corect la retină, ceea ce poate afecta serios dezvoltarea vederii copilului.
Totodată, felul în care arată și unde se află zona neclară de pe cristalin poate fi diferit. De asemenea, poate afecta mai multe părți ale cristalinului, caz în care poate fi greu de spus exact ce tip de cataractă este.
Dar pruncul este nou pe lume și nu a apucat să ia contact prea mult cu mediul înconjurător. De unde cataracta? Ei bine, cataracta congenitală (prezentă încă de la naștere) poate arăta că există o altă problemă de sănătate în corpul mamei sau al copilului. De multe ori, este chiar primul semn. Poate veni și cu alte probleme la ochi. Deseori, în familie au mai fost cazuri de cataractă congenitală, iar informații despre sarcină și perioada dinainte de naștere pot ajuta la înțelegerea cauzei.
Tipuri de cataractă congenitală
Cataracta congenitală poate afecta unul sau ambii ochi ai bebelușului.
- Dacă apare la un singur ochi (unilateral), de obicei este un eveniment izolat, fără o cauză specifică. Dar poate fi asociată cu alte probleme de dezvoltare ale ochiului sau, mai rar, cu tumori.
- Cataracta care afectează ambii ochi (bilaterală) poate fi moștenită de la părinți sau poate fi un semn al unei alte afecțiuni de sănătate. Acestea pot include boli genetice, probleme metabolice (cum ar fi diabetul sau un nivel scăzut de zahăr în sânge) sau infecții pe care mama le-a avut în timpul sarcinii.
În multe cazuri, mai ales pentru cataracta unilaterală și pentru aproximativ jumătate din cele bilaterale, cauza exactă nu este cunoscută. De asemenea, este important de menționat și că această afecțiune oculară poate fi foarte diferită de la un copil la altul. Adică variază în mărime și aspect. Evident, aceste variații influențează și modul în care vederea este afectată, tratamentul necesar și rezultatul pe termen lung.
Cauze și simptome
Cataracta congenitală, adică opacifierea cristalinului de la naștere sau din primele luni de viață, are mai multe cauze posibile. O explicație importantă o reprezintă modificările genetice moștenite de la părinți, fiind identificate multe gene implicate.
Dacă apare la ambii ochi, cataracta poate semnala și alte probleme de sănătate, cum ar fi tulburări de metabolism sau sindroame genetice. De asemenea, infecțiile pe care le poartă mama în timpul sarcinii pot contribui la apariția cataractei.
În schimb, cataracta care afectează un singur ochi are de obicei o altă origine. Nu este nici nefiind moștenită, nici legată de alte boli. Cauza este adesea necunoscută, dar se bănuiește o dezvoltare anormală a ochiului în timpul sarcinii, fiind asociată cu alte probleme oculare.
Nu trebuie uitat nici faptul că un traumatism la ochi poate duce la cataractă la orice vârstă, inclusiv la copii.
Așadar, cauzele posibile sunt:
- Moștenire genetică (ereditară) – una dintre cele mai frecvente cauze. Cataracta poate fi transmisă de la părinți chiar dacă aceștia nu au simptome evidente;
- Infecții intrauterine precum rubeola, toxoplasmoza, citomegalovirusul, herpesul sau sifilisul;
- Sindromuri genetice – ex. sindromul Down, sindromul Lowe;
- Tulburări metabolice – galactozemia, hipoglicemia congenitală etc.
- Traumatisme sau alte probleme în timpul sarcinii sau nașterii;
Simptome
Cataracta congenitală arată cel mai adesea diferit de alte forme de cataractă cunoscute la persoanele adulte. De aceea, și simptomele pot fi ceva mai diferite.
- Ochiul afectat poate avea o culoare albicioasă sau un reflex anormal (leucocorie);
- Strabism (ochi încrucișați);
- Reacții slabe la lumina puternică sau la stimuli vizuali;
- Întârziere în dezvoltarea vederii sau lipsa contactului vizual;
Diagnostic și tratament
Pentru a depista cataracta congenitală, bebelușul trebuie consultat de un medic oftalmolog. Acesta va realiza o examinare complet al ochilor, uneori chiar la naștere. Dacă se suspectează o cauză genetică sau o infecție, pot fi necesare investigații suplimentare, cum ar fi analize de sânge sau radiografii. În unele cazuri, poate fi nevoie și de o evaluare a unui pediatru specializat în afecțiuni moștenite.
Tratament și prognostic
Dacă bebelușul are o formă de cataractă ușoară și nu-i afectează semnificativ vederea, s-ar putea să nu necesite tratament, mai ales dacă este la ambii ochi. Însă, cataracta moderată sau severă, poate necesita operație pentru îndepărtarea cristalinului afectat, de obicei cât mai repede posibil.
După operație, copilul va avea nevoie de ochelari, iar mai târziu, va putea fi înscris pe o listă pentru un implant de cristalin artificial. Dacă doar un ochi este afectat, se folosește adesea un plasture pe ochiul sănătos pentru a forța ochiul mai slab să lucreze și a preveni ambliopia.
Cu un diagnostic și tratament efectuate la timp, copilul poate avea o vedere bună, dar amânarea tratamentului crește riscul de pierdere permanentă a vederii
De reținut
Așadar, cataracta congenitală este o afecțiune oculară serioasă și cu cât depistarea este ma timpurie, cu atât mai bine. De aceea este indicat ca bebelușul tău să aibă parte de un examen oftalmologic complet.
În funcție de severitate și de impactul asupra vederii, tratamentul poate varia de la simpla monitorizare până la intervenția chirurgicală, urmată de corecție optică și terapie pentru prevenirea ambliopiei. Un diagnostic și o intervenție precoce sunt esențiale pentru a oferi copilului cele mai bune șanse de a dezvolta o vedere funcțională pe termen lung.
