Îmbătrânirea este un proces natural care aduce cu sine o serie de schimbări, atât fizice, cât și mentale. Pe măsură ce anii trec, organismul nostru se adaptează, iar unele funcții pot fi afectate. Din păcate, printre acestea se numără și vederea. Ochii, ferestrele noastre către lume, sunt supuși și ei trecerii timpului.
Diverse afecțiuni oculare pot apărea odată cu înaintarea în vârstă, afectând claritatea și calitatea vederii. Una dintre cele mai frecvente probleme de vedere la persoanele de peste 50 de ani este degenerescența maculară legată de vârstă, o afecțiune care poate duce la pierderea vederii centrale.
În cele ce urmează, vom explora în detaliu această afecțiune, cauzele, simptomele, tipurile de degenerescența maculară și opțiunile de tratament disponibile.
Ce este degenerescența maculară?
Degenerescența maculară este o afecțiune oculară care afectează în mod specific vederea centrală, adică cea care ne permite să vedem detaliile fine și să desfășurăm activități precum cititul, scrisul sau recunoașterea fețelor. Această boală, des întâlnită la persoanele de peste 50 de ani, vizează macula, o zonă mică, dar crucială din centrul retinei. Macula este responsabilă pentru claritatea și acuitatea vederii centrale, iar deteriorarea ei poate duce la dificultăți în distingerea detaliilor, chiar dacă vederea periferică (laterală) rămâne intactă.
Din păcate, degenerescența maculară este o problemă de sănătate publică majoră, afectând milioane de oameni din întreaga lume. De cele mai multe ori este chiar principala cauză a pierderii vederii la persoanele de peste 60 de ani, iar numărul celor afectați este în continuă creștere. Deși nu duce neapărat la orbire completă, degenerescența maculară poate afecta semnificativ calitatea vieții, îngreunând desfășurarea activităților cotidiene și reducând independența persoanelor afectate.
Din fericire, această afecțiune poate fi ținută sub control dacă se depistează la timp, deoarece avansează treptat. Adesea, simptome precum pierderea vederii nu sunt evidente până în stadiul avansat. Astfel, degenerescența maculară uscată are trei etape:
- Timpurie, adică macula se modifică, dar vederea nu este afectată;
- Intermediară, atunci când vederea poate deveni încețoșată;
- Avansată, stadiu în care vederea centrală cedează complet;
Tipuri de degenerescență maculară legată de vârstă
Degenerescența maculară legată de vârstă se prezintă sub două forme principale, fiecare cu caracteristici și evoluție distinctă. Imaginați-vă macula, acea zonă importantă din centrul retinei, ca pe o pânză fină pe care se proiectează imaginile clare.
- În forma uscată (adică cea mai frecventă), această pânză se subțiază treptat, iar pe ea apar mici depuneri de proteine, asemănătoare unor pietricele. Gândiți-vă la ele ca la niște firimituri care se acumulează pe o față de masă. Aceste depuneri, numite drusen, pot afecta claritatea vederii centrale, însă procesul este lent, iar majoritatea persoanelor nu își pierd complet vederea. Forma uscată se manifesta la aproximativ 80% din cazurile de degenerescența maculară diagnosticate.
- Forma umedă, deși mai rară, este mai agresivă. În acest caz, sub retină se dezvoltă vase de sânge fragile, care pot sângera sau elimina fluide. Este ca și cum pânza noastră ar fi stropită cu cerneală, distorsionând imaginea. Această formă poate duce la o pierdere rapidă a vederii centrale, de aceea este importantă depistarea precoce și tratamentul prompt. În unele cazuri, forma uscată se poate transforma în formă umedă. În unele cazuri, forma uscată se poate transforma în formă umedă.
Factori care duc la apariția degenerescenței maculare
După cum sugerează termenul „degenerescență maculară legată de vârstă”, această afecțiune se dezvoltă în jurul vârstei de 50-60 de ani. Cu toate acestea, există și cazuri în care ea poate apărea și la vârste mai fragede din cauza mai multor factori sau ca efect colateral al unor alte afecțiuni:
- O dietă mai bogată decât este indicat în grăsimi saturate (care se găsesc în alimente precum carnea, untul și brânza) ceea ce duce la un nivel ridicat de colesterol;
- Supraponderabilitate;
- Fumat regulat;
- Hipertensiune arterială;
- Diabet;
- Șocuri și lovituri la cap;
- Istoric familial de degenerescență maculară;
- Alte infecții oculare care evoluează;
Simptome și diagnosticare
Macula joacă un rol vital în procesul vederii, acționând ca un „traductor” care transformă lumina în semnale electrice pe care creierul le poate interpreta. Astfel, macula poate fi văzută ca un fel de „mesager” care transmite informațiile vizuale de la ochi la creier, permițându-ne să percepem lumea din jur.
Atunci când macula este deteriorată, acest proces de transmitere este perturbat. Mesajul vizual ajunge la creier distorsionat sau incomplet, ca o imagine neclară sau cu pete întunecate. De aceea, degenerescența maculară poate afecta semnificativ vederea, chiar dacă în rest ochii funcționează normal. În general, principalele simptome sesizabile sunt:
- dificultăți în a distinge obiectele în condiții de luminozitate redusă;
- o reducere a clarității vederii, pacienții descriind o vedere încețoșată sau neclară;
- dificultăți în perceperea corectă a culorilor, pacienții observând modificări în nuanțe sau intensitatea culorilor;
- prezența unor pete întunecate sau zone de „orbire” în câmpul vizual.
- Liniile drepte pot fi percepute ca fiind ondulate sau distorsionate, un fenomen cunoscut sub numele de metamorfopsie.
Din păcate, în stadiile incipiente, degenerescența maculară poate evolua fără simptome evidente. Este posibil ca persoanele afectate să nu observe nicio modificare a vederii până când boala nu progresează.
Diagnosticarea degenerescenței maculare legate de vârstă
Deoarece degenerescența maculară rareori provoacă simptome în stadiile sale incipiente, examinările oftalmologice anuale sunt foarte importante. Acestea îl vor ajuta pe medicul dumneavoastră să depisteze boala la timp și să înceapă tratamentele atunci când acestea sunt mai eficiente.
Diagnosticarea și depistarea se poate face simplu și rapid, prin intermediul unor teste precum:
- Testul cu grilă Amsler – o diagramă cu linii drepte și un punct central. Privind grila cu fiecare ochi pe rând, pacienții pot identifica eventuale distorsiuni ale liniilor, precum ondulări, întreruperi sau zone neclare. Aceste anomalii pot indica prezența sau agravarea degenerescenței maculare;
- Picăturile oftalmologice care dilată sau lărgesc pupilele; ulterior, medicul oftalmolog va folosi o lentilă specială pentru a privi în interiorul ochilor;
- Angiografie cu fluoresceină;
- Tomografie în coerență optică (OCT);
Vestea proastă este că nu există tratament pentru degenerescența maculară. Chiar și cu tratamente de succes, simptomele revin adesea. Dar există și o veste bună – începerea precoce a tratamentelor poate încetini progresia bolii și poate face simptomele mai puțin severe. În funcție de tipul bolii, tratamentele includ suplimente nutritive, medicamente, terapie fotodinamică și terapie cu laser.
