Glaucomul este o afecțiune oculară perfidă, adesea numită „hoțul tăcut al vederii”, deoarece evoluează silențios, fără simptome evidente până în stadii avansate. Acesta reprezintă o amenințare majoră pentru sănătatea oculară la nivel global. Dacă prezentați factori de risc precum istoric familial de glaucom, vârsta de peste 40 de ani, diabet sau miopie severă, controalele oftalmologice regulate devin esențiale pentru a preveni deteriorarea vederii.
Un aspect alarmant al acestei afecțiuni este că pacienții pot pierde până la 40% din câmpul vizual înainte de a conștientiza orice problemă. De fapt, se estimează că aproximativ jumătate dintre persoanele care suferă de glaucom nu sunt conștiente de prezența bolii. Asta se întâmplă din cauza lipsei simptomelor vizibile. Cu toate acestea, depistarea precoce și tratamentul adecvat sunt cruciale pentru a încetini sau chiar opri progresia bolii și pentru a proteja vederea. Descoperă în continuare ce această boală este una „tăcută” și care sunt riscurile pe care le implică.
Ce este glaucomul?
Glaucomul, un termen umbrelă ce acoperă o varietate de afecțiuni oculare, pornește de creșterea presiunii intraoculare care, treptat, poate leza nervul optic. Acest nerv, esențial în transmiterea informațiilor vizuale către creier, este vital pentru o vedere clară. Deși glaucomul poate surveni la orice vârstă, riscurile cresc odată cu înaintarea în vârstă. De altfel, acesta este o cauză majoră de orbire la persoanele peste 60 de ani. Ceea ce face această boală deosebit de perfidă este lipsa simptomelor în stadiile incipiente. Astfel, pierderea vederii se instalează treptat, adesea fără ca persoana afectată să realizeze modificările până când afecțiunea este deja avansată.
Deși mecanismul exact prin care apare glaucomul nu este pe deplin cunoscut, un factor important este presiunea intraoculară crescută. Aceasta apare ca urmare a unui dezechilibru în producția și drenajul lichidului prezent în interiorul ochiului. În mod normal, acest lichid se drenează printr-o rețea de vase situată la intersecția dintre iris și cornee. Atunci când se produce prea mult lichid sau sistemul de drenaj nu funcționează optim, presiunea intraoculară crește, afectând fibrele delicate ale nervului optic. Este important de menționat că, deși presiunea intraoculară ridicată este un factor de risc semnificativ, glaucomul poate apărea și în prezența unei presiuni oculare normale.
Vestea bună este că, deși sună înfricoșător, majoritatea formelor de glaucom sunt tratabile, în special dacă sunt depistate la timp. Cunoașterea factorilor de risc, cum ar fi istoricul familial, vârsta înaintată sau anumite afecțiuni medicale, și efectuarea de examene oftalmologice regulate sunt pași esențiali în prevenirea pierderii vederii. Diagnosticat la timp, acesta poate fi tratat ș evoluția bolii poate fi încetinită.
Cauze și simptome
După cum ai observat, glaucomul apare atunci când nervul optic este afectat. Cauza exactă nu este întotdeauna clară, dar de cele mai multe ori, „de vină” este presiunea crescută în interiorul ochiului ce duc la blocarea canalelor de drenaj din interiorul ochiului.
În stadiile sale incipiente, glaucomul poate să nu provoace niciun simptom, sau simptomele pot să nu apară până când această afecțiune nu provoacă daune ireversibile.
Unele dintre cele mai frecvente simptome ale glaucomului includ:
- Disconfort ocular (senzație de durere sau presiune în interiorul ochiului),
- Modificări ale aspectului: (roșeață sau aspect injectat cu sânge al ochilor),
- Tulburări de vedere,
- Vedere încețoșată,
- Vedere dublă (diplopie).
- Apariția treptată a zonelor oarbe (pete oarbe sau scotoame),
- Restrângerea progresivă a câmpului vizual, uneori descrisă ca „vedere în tunel”,
- Scăderea treptată a acuității vizuale;
Simptome asociate:
- Cefalee (dureri de cap puternice);
- Greață și amețeli
Simptome de urgență ale glaucomului
Unele forme de glaucom, în special glaucomul cu unghi închis, se manifestă brusc prin simptome severe. Acestea necesită intervenție medicală imediată pentru a preveni leziuni permanente ale vederii.
- Durere oculară intensă și bruscă, însoțită adesea de senzație de presiune severă în ochi;
- Pierderea bruscă a vederii (parțială sau totală),
- Apariția bruscă de halouri colorate (ca un curcubeu) în jurul surselor de lumină.
- Vedere încețoșată apărută brusc,
- Observarea bruscă de lumini intermitente (fotopsii) în câmpul vizual,
- Modificări ale aspectului ochiului precum roșeață ce provoacă și mâncărime sau, în cazuri rare, acumulare de sânge vizibilă în partea din față a ochiului (hifemă),
- La copii, glob ocular bombat sau mărit (buftalmie).
Important de reținut: apariția bruscă a oricăruia dintre aceste simptome necesită prezentarea de urgență la un medic sau la camera de gardă a unui spital. Ele pot indica manifestarea agresivă a glaucomului cu unghi închis, care poate duce rapid la pierderea permanentă a vederii dacă nu este tratat imediat.
Factori de risc
Glaucomul este influențat de o serie de factori de risc. Unul dintre cei mai importanți este presiunea intraoculară crescută, singurul factor modificabil asupra căruia se poate interveni deoarece lichidul din interiorul ochiului poate fi drenat prin intervenții. Dar, pe lângă asta, există și alți factori care cresc susceptibilitatea la glaucom:
- vârsta de peste 55 de ani,
- etnia (persoanele de origine africană, asiatică sau hispanică fiind mai predispuse),
- un istoric familial al bolii,
- anumite afecțiuni medicale preexistente, precum diabetul, migrenele, hipertensiunea arterială sau anemia falciformă;
În plus, caracteristici anatomice ale ochiului pot juca un rol semnificativ. Corneele subțiri în centru, miopia sau hipermetropia severă, leziunile oculare anterioare sau anumite tipuri de intervenții chirurgicale la nivelul ochilor pot crește riscul de glaucom. De asemenea, utilizarea prelungită a medicamentelor corticosteroide, în special a picăturilor pentru ochi, a fost asociată cu un risc crescut. Nu în ultimul rând, persoanele cu unghiuri de drenaj înguste în ochi prezintă un risc mai mare de a dezvolta glaucom cu unghi închis, o formă a bolii care poate evolua rapid.
Care sunt complicațiile glaucomului?
În lipsa unei îngrijiri medicale care să reducă presiunea din interiorul ochiului, glaucomul deteriorează retina și nervul optic până la punctul în care acestea nu mai funcționează. Aceasta cauzează principala complicație a glaucomului: pierderea vederii și, în cele din urmă, orbirea totală.
Nervul optic este esențial pentru procesul vizual deoarece asigură transportul informațiilor de la ochi către creier, iar presiunea anormală perturba circulația sanguină la nivelul nervului optic. Astfel, îl privează de elementele vitale necesare funcționării optime. Inițial, leziunile pot fi subtile și nesesizabile. Însă, pe măsură ce tot mai multe fibre nervoase sunt compromise, câmpul vizual începe să se restrângă, iar vederea periferică este afectată progresiv.
Rezultatul final este ceea ce experții numesc „glaucom absolut”. Asta înseamnă că ochiul afectat este complet orb.
Cum este tratat glaucomul?
Scopul principal în tratarea glaucomului este de a stopa progresia bolii prin reducerea presiunii intraoculare. Aceasta se poate realiza prin diverse metode, adaptate fiecărui pacient în funcție de tipul de glaucom, severitatea acestuia și alți factori individuali.
Medicamentele joacă un rol esențial. De exemplu, medicul poate prescrie picături pentru ochi și tablete orale care ajută la scăderea presiunii din interiorul ochiului. Acestea pot fi utilizate preventiv la persoanele cu hipertensiune oculară sau pentru a încetini evoluția glaucomului deja instalat, protejând astfel nervul optic de deteriorare suplimentară.
În anumite situații, intervențiile chirurgicale pot fi necesare pentru a îmbunătăți drenajul umorului apos și, implicit, pentru a reduce presiunea intraoculară. Opțiunile chirurgicale variază de la proceduri mai tradiționale, cum ar fi trabeculectomia și implanturile de drenaj, la tehnici mai moderne și minim invazive (MIGS), precum și terapia cu laser.
Deși glaucomul nu poate fi vindecat, tratamentul adecvat poate gestiona eficient boala și poate preveni pierderea severă a vederii, mai ales dacă este inițiat în stadii incipiente. Un specialist oftalmolog poate evalua situația specifică a fiecărui pacient și recomanda cea mai potrivită strategie terapeutică.
De reținut
Dincolo de orice, unul dintre aspectele cele mai periculoase ale glaucomului este evoluția sa lentă și silențioasă în stadiile incipiente. Adesea denumit „hoțul tăcut al vederii”, poate progresa fără ca persoana afectată să observe modificări semnificative până când boala atinge un stadiu avansat. În acest punct, pierderea vederii devine ireversibilă.
Astfel, dacă nu este depistat și tratat la timp, glaucomul poate conduce la orbire completă. Tocmai de aceea, examenele oftalmologice periodice sunt cruciale pentru a identifica boala înainte ca nervul optic să sufere daune semnificative și permanente.
