Keratocornusul – nu ignora aceste simptome!

Vederea încețoșată poate fi deranjantă pentru oricine și cu siguranță îți poate afecta calitatea vieții. Deși poate avea cauze multiple, unele trecătoare, o schimbare persistentă în modul în care percepi lumea ar putea fi un semn al unei afecțiuni destul de comune. Adică keratoconusul. Această afecțiune apare atunci când corneea, partea transparentă din fața ochiului, își schimbă forma, devenind mai mult un con decât o cupolă. Treptat, această modificare poate afecta considerabil vederea, devenind neclară, distorsionată sau încețoșată.

Vestea bună este că există tratamente disponibile pentru această afecțiune, de la ochelari sau lentile de contact specializate până la proceduri mai avansate, cum ar fi transplantul de cornee. În acest articol, vom explora keratoconusul în detaliu, inclusiv cauzele, simptomele și opțiunile de tratament disponibile. Astfel, te vom ajuta să înțelegi mai bine această afecțiune, astfel încât să iei decizii informate cu privire la îngrijirea ochilor.

Ce este keratoconusul

Keratoconusul este o afecțiune oftalmologică ce se caracterizează prin subțierea progresivă a corneei (partea transparentă, în formă de cupolă, din fața ochiului). Practic, vorbim de o deformare, corneea bombându-se spre exterior și luând o formă conică. Această modificare afectează capacitatea de focalizare a luminii pe retină, rezultând o vedere încețoșată sau distorsionată. 

De regulă, keratoconusul afectează ambii ochi, însă pot exista diferențe legate de gradul de afectare între ei. Cele mai des întâlnite simptome în acest caz sunt vederea încețoșată și sensibilitatea la lumină. Ele pot apărea la sfârșitul adolescenței sau la începutul celui de-al treilea deceniu de viață, progresând lent pe parcursul a 10 ani sau chiar mai mult.

În stadiile incipiente, problemele de vedere pot fi corectate cu ajutorul ochelarilor sau al lentilelor de contact moi. Pe măsură ce afecțiunea avansează, pot fi necesare lentile de contact rigide, precum cele sclerale, pentru a asigura o corecție vizuală adecvată. În cazuri severe, când celelalte tratamente nu mai sunt eficiente, medicul oftalmolog poate recomanda chiar un transplant de cornee. 

O altă procedură, numită reticularea colagenului cornean, poate încetini sau chiar opri progresia keratoconusului. Astfel, se poate amâna sau evita necesitatea unui transplant de cornee în viitor. 

Cauzele și simptomele apariției keratoconusului

Pe măsură ce keratoconusul progresează, simptomele se pot modifica și intensifica. Inițial, ai putea experimenta un disconfort care se manifestă printr-o vedere încețoșată sau distorsionată, similară astigmatismului. Acest lucru necesită schimbări frecvente ale prescripției de ochelari. 

Totodată, sensibilitatea la lumină și obiecte strălucitoare poate deveni tot mai pronunțată, afectând activități precum condusul pe timp de noapte. Unii oameni pot vedea halouri în jurul luminilor puternice sau pot experimenta vedere dublă, chiar și atunci când privesc cu un singur ochi. În cazuri rare, vederea se poate înrăutăți brusc sau poate deveni brusc încețoșată. De cele mai multe ori, aceste aspecte se întâmplă progresiv.

De aceea, dacă te confrunți cu o schimbare bruscă sau severă a vederii, consultă de urgență un oftalmolog. Acesta poate evalua starea ochilor și poate determina dacă este vorba despre keratoconus sau o altă afecțiune. Diagnosticul precoce și tratamentul adecvat sunt esențiale pentru a gestiona simptomele și a încetini evoluția bolii.

Cauze și factori de risc

Deși cauza exactă a apariției keratoconusului rămâne necunoscută, studii în domeniu duc către ipoteza unei combinații complexe de factori genetici și influența factorilor de mediu. Această teorie este susținută de faptul că aproximativ 1 din 10 persoane cu keratoconus are un părinte care suferă, de asemenea, de această afecțiune. Cu toate acestea, este important de menționat că majoritatea persoanelor diagnosticate cu keratoconus nu au antecedente familiale. Așadar, alți factori joacă un rol în dezvoltarea bolii.

Astfel, pe lângă predispoziția genetică, factori de risc ce pot crește șansele de a dezvolta keratoconus sunt: 

• frecarea viguroasă a ochilor, mai ales ca un tic nervos, deoarece poate contribui la subțierea și deformarea corneei;
• anumite afecțiuni medicale, cum ar fi: retinita pigmentară, sindromul Down, sindromul Ehlers-Danlos, sindromul Marfan, febra fânului. Sau astmul, dermatita atopică și alergică, rinita alergică, osteogeneza imperfectă și aniridia;
• lucrul într-un mediu poluant;

Poate duce keratoconusul la complicații?

Keratoconusul nu este o afecțiune vitală și, de cele mai multe ori, nu foarte gravă, dar poate duce la diverse complicații pe măsură ce progresează. 

• Una dintre acestea este cicatrizarea corneei, care apare în special în zonele cele mai afectate de deformare. Această cicatrizare, evident, poate afecta semnificativ calitatea vederii. 
• O altă complicație posibilă este hidropsul cornean, caracterizat prin umflarea bruscă a corneei din cauza acumulării de lichid. Asta se întâmplă atunci când o peliculă denumită membrana Descemet. Un strat interior al corneei, se rupe, permițând fluidului să se infiltreze. Deși umflătura dispare de obicei de la sine, aceasta poate lăsa în urmă cicatrici care afectează vederea.
• În cazuri rare, se pot forma inele Fleischer, adică depozite de fier în cornee, deși acestea nu afectează neapărat vederea.

Este important de menționat că fiecare persoană cu keratoconus poate experimenta complicații diferite, iar severitatea acestora poate varia considerabil.

Diagnosticare și tratament 

Pentru o diagnosticare corectă, ca în cazul oricărei alte afecțiuni, este necesară o evaluare oftalmologică completă. De regulă, aceasta începe cu o discuție despre istoricul medical personal și familial. Apoi, despre simptomele acuzate de pacient. Ulterior, medicul oftalmolog va efectua un examen oftalmologic amănunțit, care poate include mai multe teste specifice, precum:

• testarea acuității vizuale, utilizând graficul Snellen și un dispozitiv medical numit foropter pentru a determina corecția necesară pentru o vedere clară; 
• examinarea cu lampa cu fantă, care combină o lumină puternică cu un microscop, permite medicului să observe în detaliu structurile ochiului; 
• keratometria este o altă procedură prin care se măsoară forma corneei și se identifică astigmatismul, o afecțiune frecvent asociată cu keratoconusul; 
• în cele din urmă, tomografia și topografia corneei sunt tehnici imagistice avansate care permit cartografierea suprafeței ochiului și crearea unei hărți detaliate a corneei, evidențiind orice modificare specifică keratoconusului.

Cum se tratează keratoconusul

Tratamentul keratoconusului este personalizat în funcție de stadiul afecțiunii și poate include diverse opțiuni, de la metode conservatoare la proceduri mai invazive: 

• În stadiile incipiente, ochelarii sau lentilele de contact moi pot fi suficiente pentru a corecta vederea. 
• Pe măsură ce keratoconusul progresează și astigmatismul devine mai pronunțat, pot fi necesare lentile de contact rigide, special concepute pentru a modela corneea și a îmbunătăți capacitatea de focalizare.
• O altă opțiune de tratament este reticularea corneei (crosslinking), o procedură minim invazivă care utilizează lumină ultravioletă și riboflavină (vitamina B2) pentru a întări legăturile dintre fibrele de colagen din cornee. Aceasta poate încetini sau chiar opri progresia keratoconusului.
• În cazurile mai avansate, când corneea este foarte subțire și deformată, se pot implanta segmente inelare (INTACS) pentru a îmbunătăți vederea și a facilita purtarea lentilelor de contact. 
• În final, dacă niciuna din celelalte opțiuni prezentate nu sunt eficiente, se poate lua în considerare un transplant de cornee pentru a înlocui organul afect cu țesut cornean sănătos de la un donator.

Efecte secundare ale tratamentelor pentru keratoconus:

În general, toate aceste opțiuni de tratament sunt sigure, însă există și cazuri când pot apărea p serie de efecte secundare, mai ales dacă manevrarea lentilelor nu a fost făcută corespunzător sau dacă organismul respinge procedurile: 

• durere sau disconfort general la nivelul ochilor;
• uscarea mucoasei ochilor;
• infecții;
• subțierea corneei;
• apariția glaucomului;

Nu există un timp de recuperare specific sau garantat pentru tratamentul keratoconusului. Acesta variază în funcție de tipul de tratament, de stadiul de avansare a afecțiunii.

Gânduri pentru acasă

Așadar, sănătatea ochilor ar trebui să fie la fel de importantă pentru tine, la fel cum te preocupi de sănătatea generală a altor organe, iar keratoconusul nu trebuie ignorat. Dacă te confrunți cu simptome precum vederea încețoșată, distorsionată sau dublă, sensibilitatea la lumină sau stări frecvente de disconfort la nivelul ochilor, nu ezita să consulți un oftalmolog specializat în astfel de afecțiuni. Un diagnostic precoce și un tratament adecvat pot încetini progresia keratoconusului și te pot ajuta să-ți menții vederea clară. Totodată, medicul oftalmolog se va asigura că primești cele mai bune îngrijiri, va monitoriza evoluția afecțiunii și îți va oferi cele mai bune opțiuni de tratament disponibile.